vis (vise) s. n. 1. Inlantzuire de imagini in timpul somnului. 2. Iluzie himera. Mr. vis megl. istr. vis. Lat. vῑsum (Densusianu Hlr. 195; Pushcariu 1960; REW 9383); cf. campid. bizu prov. v. fr. vis. Der. visa vb. (a avea un vis) mr. nvisedz visare megl. visés istr. misǫ din lat. visāre atestat (cf. Serra Dacor. IX 204 shi REW 9383) logud. bizare; visator adj. (care viseaza inclinat spre reverie); visatorie s. f. (visare fantezie reverie) format dupa fr. rêverie. Visa este cuvint de uz general (ALR I 73).