VIRTÚTE virtutzi s. f. 1. Insushire dominanta a caracterului care il face mai bun pe individul uman din punct de vedere moral intelectual sau al unui tip specific de activitate; integritate morala. ♦ Inclinatzie spre un anumit fel de fapte morale; calitate morala. 2. (In loc. prep.) In virtutea... = pe baza in puterea k urmare a... Din lat. virtus utis (cu unele sensuri dupa fr. vertu).