virtute f. 1. dispozitziune statornica a sufletului care cauta a face binele shi a evita raul; 2. iubirea binelui a onestului; 3. eficacitate proprietate particulara: virtutea unei plante a unui remediu; in virtutea in puterea: in virtutea unei sentintze; 4. persoana virtuoasa: a recompensa virtutea; 5. Virtutea militara decoratziune romaneasca instituita in 1872 shi data militarilor pentru fapte de curaj in rasboiu.