*virtúte f. (lat. virtus útis. V. virtute). Caracteru omuluĭ fara pacat shi fara vitziĭ: a nu fura a nu ucide shi a da ajutor celor ce aŭ nevoĭe e o mare virtute. Castitate (a uneĭ femeĭ). Proprietate eficacitate: virtutzile plantelor. In virtutea... in urma pe baza pin fortza...: in virtutea legiĭ. Virtutea militara (cu intz. latin de „vitejie”) o decoratziune militara romaneasca infiintzata in 1872 k sa se rasplateasca vitejiile ostasheshtĭ (De la 1916 se da numaĭ soldatzilor ĭar ofitzerilor li se da Mihaĭ Viteazu. Virtutea aeronautica decoratziune infiintzata de regele Carol II p. aĭ rasplati pe aviatorĭ.