VIRTÚTE s.f. 1. Calitate fortza morala de a urmari consecvent un ideal etc.; perfectziune morala. ♦ Castitate curatzenie. ♦ Inclinatzie speciala catre un anumit fel de indeletniciri sau actziuni frumoase. 2. In virtutea... = pe baza k urmare a... [< lat. virtus cf. fr. vertu it. virtù].