VIRTÚTE ~tzi f. 1) Fortza morala prin care omul tinde catre bine shi frumos; perfectziune morala. 2) Fidelitate sentimentala sau/shi conjugala (a unei femei); castitate. 3) mai ales la pl. Pornire statornica spre a infaptui anumite acte morale (printrun efort volitiv). ◊ Cele patru ~tzi curajul justetzea prudentza shi temperantza. 4): In ~tea... in baza...; k urmare a...; conform... [G.D. virtutzii] /<lat. virtus ~utis