VIRTÚTE virtutzi s. f. 1. Insushire morala pozitiva a omului; insushire de caracter care urmareshte in mod constant idealul etic binele; integritate morala. ♦ Inclinatzie statornica speciala catre un anumit fel de indeletniciri sau actziuni frumoase. 2. (In loc. prep.) In virtutea... = pe baza in puterea k urmare a... Din lat. virtus tutis (cu unele sensuri dupa fr. vertu).