virteji vb. IV. 1 refl. tr. (pop.) A (se) invirteji a (se) involbura. Anceput o ninsoare maruntzica shi deasa shi sa pornit crivatzul so virtejeasca (CAR.). 2 refl. (inv.) A se intoarce (din drum); a se abate din drum. Vezirul sau virtejit pe la Hotin shi luind Prutul in jos sau intors (N. COST.). • prez.ind. esc. /virtej + i.