virsta¹ s.f. 1 Timpul scurs de la nashterea unei fiintze pina la un anumit moment din viatza ei; numarul de ani (shi de luni de zile) prin care se exprima acest timp; etate. Unde era pe atunci ce facea ce gindea ce virsta avea? (GAL.). ◊ Decan (sau preshedinte) de virsta = persoana care a implinit numarul cel mai mare de ani sau care are vechimea cea mai mare in functzie in anumite asociatzii colegii (parlament senat universitar etc.).* Loc.adj. De aceeashi virsta (cu...) sau deo virsta (cu...) de virsta (cuiva) (inv.) intro virsta = care are acelashi numar de ani (sau de luni de zile) (cu...). Ionica era de virsta mea; amindoi la un loc am fi implinit douazeci de ani (VLAH.). Fara virsta = a carui virsta nu se poate preciza de virsta incerta. Femeia la care ma uit... e o cershetoare femeie fara virsta (ARGH.). In virsta = batrin. O dama in virsta... sampiedicat in rochie shi a cazut pe shine (CAR.). ◊ Expr. A nushi arata virsta v. arata. A inainta in virsta v. inainta. ♦ Timpul scurs de cind exista de cind dureaza de cind se mentzine ceva; vechime. Casele erau batrine de virsta dar trainice shi tineren ziduri (CAR.). 2 Numar de ani implinitzi de catre o persoana pentru care poate fi considerata apta pentru ceva in functzie de care i se acorda anumite drepturi (civile politice etc.). Ajungeau feciorashii la virsta de ajutor in gospodarie (SADOV.). ◊ Loc.adj. (inv.) Fara (sau nu) de virsta = (despre tineri copii) minor. Oricare fara de vrista va face vreo greshala... giudetzul nul va certa (PRAV.). (inv. reg.) De (sau in) virsta = (despre oameni) care prin numarul anilor implinitzi poate fi considerat apt pentru ceva; major. Mai in (sau inv. de) virsta = (despre oameni) care a implinit un numar mai mare de ani (decit altcineva); care apartzine unei generatzii trecute de anii tineretzii. Un contimporan mai in virsta deal sau... a enuntzat aproximativ aceeashi teorie (BLA.). ♦ Numar de ani traitzi (considerat k factor al evolutziei biologice). Avea un glas spart shi aspru care virsta shi rutina il dau unor femei (PAPAD.). 3 Etapa din viatza unei fiintze caracterizata printro anumita faza de dezvoltare. Din crudami virsta de cind ochii am deschis... Am iubit deopotriva tot ce mia parut frumos (ALEX.). ◊ Virsta a treia = perioada a vietzii omeneshti care corespunde batranetzii shi care incepe de obicei dupa pensionare. Virsta critica v. critic. Virsta fertila v. fertil. Virsta frageda v. fraged. ◊ Loc.adj. Intre doua virste = care nu este nici prea batrin nici prea tinar. Sa desprins din ceata un turc intre doua virste (STANCU). Δ Analog. O cultura minora nu este... virsta copilareasca a unei culturi (BLA.). ◊ Loc.adj. adv. In (toata) puterea virstei = matur; in plina vigoare. Erau oameni in puterea virstei plini de hotarire shi de energie (GAL.). 4 Perioada de timp in decursul careia societatea omeneasca are anumite trasaturi caracteristice; epoca. Din vremile trecute in veacuri viitoare Un nume sa rasune cu slavampodobit Sa treaca peste virste shi peste ani sa zboare (ALEX.). ◊ Virsta fierului = epoca fierului. Virsta bronzului = epoca bronzului. Virsta de aur = (in antic.) perioada (mitica) de inflorire shi stralucire a vietzii materiale shi spirituale. A trecut demult virsta de aur cind alte sunete nu erau pe lume decit glasurile naturii generoase acompaniate de ciobanashul arcadian pe un fluier cu doua tzevi de trestie (CAR.). (inv.) Virsta de mijloc = Evul Mediu. 5 (geol.; shi virsta geologica) Cea mai mica subdiviziune a timpului geologic in decursul careia sa format un complex de strate grupate intrun etaj geologic. • pl. e. shi (inv. reg.) vrista s.f. /<sl. veche връста.