VIOÁRA¹ adj. f. (Popular despre ape curgatoare) Limpede cristalin. Dunare apa vioara Faceteai neagra cerneala Sa te pun in calimara Sa te scriu peo hirtioara So trimet la maican tzara. MAT. FOLK. 376. Prutule apa vioara Faceteai neagra cerneala Sami cernesc cu ea catrintza K sami jelesc pre baditza. MARIAN NU. 245. Prutule apa vioara Faceteai neagra cerneala Spuma ta o mesishoara Stuhul tau o penishoara K sa scriu o hirtioara. SHEZ. I 47. ♦ (Substantivat in expr.) Limpede (sau curat) vioara sau k (sau cum e) vioara = foarte limpede limpede k lacrima. Apa curgea pe de o suta de partzi limpede k vioara. ISPIRESCU L. 244.