1) vioára f. pl. orĭ rar oare (dim. d. viŭ saŭ lat. *vívula adica „vioaĭe care te invie te invioreaza cind o beĭ saŭ o auzĭ”; it. sp. pg. viola pv. viula vfr. [d. *vivelle] vielle. V. inviorez). Munt. sh. a. Apa limpede k vioara apa foarte limpede shi rece care te invioreaza cind o beĭ. Scripca un instrument muzical cu patru coarde care se tzine in mina stinga shi din care se cinta facind sa scirtziĭe coardele cu arcushu. V. viola shi violoncel.