VINZÁRE vinzari s. f. 1. Actziunea de a vinde shi rezultatul ei; vindere. A pune in vinzare. ◊ (Popular) Vinzare buna formula de salut la plecarea dintro pravalie. Vinzare buna shi sa ne vedem cu bine. DUMITRIU N. 232. Vinzarecumparare v. cumparare. Vinzare silita = vinzare ordonata de autoritatea judiciara pentru datorii neachitate. ◊ Loc. adj. De vinzare = destinat vinderii menit sa fie vindut. Vazind cerbul... intreba dacai este de vinzare. ISPIRESCU L. 115. De vinzare tzie gainusha ceea mai baiete? De vinzare moshule. CREANGA O. A. 61. Nu mie negrul de vinzare... Cai voinic shii pui de zmeu SHii fugar pe placul meu! ALECSANDRI P. P. 105. 2. (Concretizat rar) Ceea ce se vinde obiect care se vinde; marfa. Mergea in piatza shi vedea vinzari Pometuri dulcetzuri shi alte mincari. PANN P. V. I 130. 3. Faptul de a savirshi o tradare; tradare. Numai vinzarea rapune capetele crailor. SADOVEANU O. VII 150. A fost un denuntz sau asha ceva... Iata bucureshtenii dumneavoastra: vinzari peste vinzari! CAMIL PETRESCU O. II 135. Samson vorbi cu glas adinc: «SHtiu bine Can sarutarea asta carenshala Ai planuit vinzarea criminala K voi cadea shi voi muri prin tine». TOPIRCEANU P. 83.