vinzare s.f. 1 Cedare instrainare a unui bun a unei marfi etc. in schimbul unei sume de bani; vindere. Am socotit k tot asha lesne avea sa mearga shi cu vinzarea cladirilor din Bucureshti (M. I. CAR.). ◊ (jur.) Vinzare silita = vinzare ordonata de autoritatea judiciara pentru datorii neachitate. ◊ Loc.adj. De vinzare = oferit spre vinzare destinat vinderii menit sa fie vindut. Iaca un ovrei cu camashi de vinzare (ISP.). ◊ Expr. Vinzare buna! urare facuta negustorului (sau vinzatorului) de catre cumparator la plecarea acestuia dintro pravalie. A scoate la (sau in) vinzare v. scoate. 2 Concr. Ceea ce se vinde obiectul care se vinde; marfa. Mergea in piatza shi vedea vinzari pometuri... dulcetzuri shi alte mincari (PANN). 3 Fig. Tradare. Capeteniile acestei vinzari nelegiuite erau Negrila paharnicul Alexa stolnicul shi Isaia vornicul (ISP.). • pl. ari. /vinde + are.