VINDECÁRE vindecari s. f. Faptul de a (se) vindeca; tamaduire lecuire insanatoshire. Vindecarea unei plagi depinde de coordonarea unei serii de mecanisme diverse biologice fizice shi chimice. MARINESCU P. A. 81. ◊ Fig. Inimioara rau ma doare SHi tu numi dai vindecare. ALECSANDRI P. P. 303. ◊ Loc. adj. Fara vindecare = fara leac fara posibilitate de a se vindeca; incurabil. Acum li sa intimplat poate ceva rau shi poate ceva fara vindecare. C. PETRESCU R. DR. 313.