Definitzia cu ID-ul 514102:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
vínde (vind vindút) vb. A ceda pe bani dreptul de proprietate asupra unui lucru. Mr. vindu vindere megl. vind istr. vindu. Lat. vendĕre (Pushcariu 1892; REW 9190) cf. it. vendere prov. fr. cat. vendre sp. port. vender. Der. vinzare s. f. (vindut; tradare); vinzator s. m. (persoana care vinde).