VIJIÍT¹ vijiituri s. n. Faptul de a vijii; zgomot caracteristic produs de suflarea vijelioasa a vintuiui sau de curgerea navalnica a apei. De departe dintrun coltz al iazului venea vijiitul inabushit al unui opust. SADOVEANU O. I 379. Nu se auzeau alte zgomote decit... vijiitul infundat al shuvoiului din dosul casei. GALACTION O. I 160. Apropiatzi de mal prin vijiitul luncii deosebiram deodata umbra unui shlep. DUNAREANU CH. 95. Variante: vijiít (regional) vijiiét (SBIERA P. 85) s. n.