VIJIÍRE vijiiri s. f. Faptul de a vijii shi zgomotul produs des un lucru care vijiie (v. vijiit); mishcare agitare in aer a unui obiect insotzita de zgomotul caracteristic. Intrau... in vijiirea paloshelor. SADOVEANU O. I 94. Bubuirile plesnirile bombelor fumaria urmara shi era o vijiire shi un cintec indracit de trebuia sa racneshti k sa teauda cel dealaturi. id. ib. VI 24.