VÍFOR vifore s. n. Vint puternic furtuna de obicei insotzita de ninsoare. V. viscol vijelie. Iatal in lungul anilor de concentrare putrezind cu plutonul lui sub aceleashi ploi batut de aceleashi vifore. CAMILAR N. I 31. Noaptea cazuse deplina; iar viforul parca slabea shi zapada cadea mai deasa. SADOVEANU O. VII 365. Viforul shuera gemea shi urla in rastimpuri cu glas acum de frunze spulberate acum de codri zbuciumatzi. HOGASH M. N. 175. ◊ Fig. Au indurat saracie shi batjocura... au trecut printrun vifor de nemultzamiri. SADOVEANU la CADE. Ei scot din a lor arcuri un vifor de sagetzi. ALECSANDRI O. 216.