vífor (re) s. n. 1. Furtuna vint puternic vijelie. 2. Boala nedeterminata. Var. vivor vihor. Sl. vihrŭ (Miklosich Slaw. Elem. 17; Cihac II 456; Conev 37) cf. bg. vihar sb. vihor mag. vihar. Der. jivur s. n. (curent; torent shuvoi) de la var. vivor (Iordan BF IX 143); vicol s. n. (furtuna vint mare) in Mold. var. neclara dar care depinde evident de cuvintele anterioare; viscol s. n. (furtuna vint cu zapada); viforatic adj. (furtunos vijelios); vifori (var. vifori vivori) vb. (a fi vifor); vifornitza (var. vivornitza) s. f. (vijelie vintoasa); viforos adj. (vertiginos vijelios; navalnic); viscoli vb. (a bate vint cu ninsoare); viscolitura s. f. (vint cu zapada); viscolos adj. (furtunos). Der. propuse pina acum pentru viscol nu par suficiente (din mag. *veskölni in loc de veszködni „a fi agitat” dupa Scriban Arhiva XXX 286; din mag. viszkol „a impinge” dupa Draganu Dacor. V 377).