VIERMUÍ viermuiesc vb. IV. Intranz. A mishuna a forfoti in numar mare a se mishca neincetat de colocolo a foi (k viermii). In patru sute de curtzi viermuiesc atitzia copii de nu shtiu ceo sa mai fie. SADOVEANU P. M. 199. In lumina roshie oamenii viermuiau k nishte umbre fara odihna. REBREANU R. II 206. ◊ (Prin metonimie) In vale viermuiesc turbanele. VLAHUTZA R. P. 24. ◊ Fig. Poetul cu mare talent shi varietate nea facut sa vedem viermuind shi incolacinduse toate aplecarile lacome slugarnice shi zavistioase ale boierilor. ODOBESCU S. II 533.