viclenie s.f. 1 Insushirea de a fi viclean; fapta purtare de om viclean; perfidie fatzarnicie ipocrizie falsitate (inv. pop.) vicleshug (inv.) viclenire viclenit. ◊ Loc.adj. adv. Cu viclenie = (in mod) viclean. ◊ Expr. A o intoarce la viclenie v. intoarce. ♦ Analog (la animale) Insushirea de a se folosi de mijloace ingenioase pentru a se apara pentru ashi procura hrana etc. Observa viclenia vulpii. ♦ (cu sens atenuat) SHiretenie shmecherie shiretlic; stratagema. Arsenalul vicleniilor femeieshti este foarte mare (FIL.). 2 (inv.) Tradare a unei tzari a unui conducator etc.; necredintza infidelitate. • pl. i. g.d. iei. shi (inv. reg.) hiclenie hifienie s.f. /viclean + ie.