VIBRÁRE vibrari s. f. Faptul de a vibra. 1. Vibratzie (1). Clopotul avea o vibrare de cintec care nam mai auzito deatunci niciodata. SADOVEANU O. VIII 215. O divina melodie... printre frunzi alin adie SHi tot creshte mai sonora mai placuta mai frumoasa Pin’ce umplentreaga lunca deo vibrarearmonioasa. ALECSANDRI P. A. 126. 2. Tremurare (ushoara) pilpiire. Eshti fericita k o zi cu soare: O gingasha vibrare de lumina Din creshtet blond shi pina la picioare. D. BOTEZ P. O. 100. 3. Emotzie simtzire puternica. Inima lui creshte plina. De o tainica vibrare. ALECSANDRI P. A. 122. 4. (Tehn.) Actziunea de indesare a materialelor gra nulare de constructzie prin lovire ushoara shi des repetata cu ajutorul vibratoarelor.