VESTÍRE vestiri s. f. 1. Actziunea de a vesti shi rezultatul ei; inshtiintzare comunicare; shtire veste. Cele trei batai ale pushtilor de arama fusesera o vestire care o poruncise Tomsha. SADOVEANU O. VII 131. Nu mai zabovi ci trimite acum numaidecit menzil cu vestirea. GORJAN H. II 154. ◊ (In constructzie cu verbul «a da») Indata dupa aceea trimbitzashul lui Potcoava dadu vestire. SADOVEANU O. I 218. Bunavestire = numele unei sarbatori religioase creshtine care ce praznuieshte la 25 martie. ◊ Semn indiciu. Vestiri ciudate shi perfide ale batrinetzii i se strecurau in fibre shi in oase incet. VORNIC P. 175. Ratzele de pe girla bateau ferice din aripi la vestirile k se apropie potop. C. PETRESCU A. R. 7. 2. (Popular in loc. adj.) De vestire = cunoscut renumit vestit; de vaza. Boieri de vestire de la cinstita imparatzie Ascultatzi cuvinte de bucurie. SHEZ. III 40.