VESTÍ vestesc vb. IV. I. Tranz. (Complementul indica faptul anuntzat sau persoana careia i se anuntza) A face cunoscut un fapt a comunica. [Calaretzii] vesteau caderea Tomshei. SADOVEANU O. VII 147. Nadina vestita dinainte il ashtepta. REBREANU R. I 258. In departare abia saud cocoshii vestind miezul noptzii. DELAVRANCEA T. 87. ◊ (Faptul anuntzat se indica printro completiva indirecta sau un complement indirect) Pe tzarani i vestise circiumarul Cristea k grecul a trecut spre curte. REBREANU R. I 170. Prin martie Canutza ishi vesti parintzii k are de ghid sa se insoare. BASSARABESCU S. N. 14. Sami scriu o scrisoare noua; So trimit la maicamea So vestesc de starea mea. SEVASTOS C. 308. ◊ (Persoana anuntzata se indica printrun complement indirect de obicei la dativ) Plutesc in aer glasuri fermecate Vestindumi pretutindeni primavara. IOSIF P. 13. Peste o giumatate de ceas un arnaut intra in salon vestindumi k trasura era gata. ALECSANDRI O. P. 258. Vesteshte catra totzi k o sa merg shi eu. GORJAN H. I 7. ◊ Absol. Cind vazura ei una k aceasta... fuga la boieri dei vestira. CREANGA P. 159. ◊ Refl. pas. Indata vestinduse fapta a venit maica acelui flacau plutash una Anitza. SADOVEANU O. VIII 247. ◊ Refl. impers. Se vestise la mare departare k nohaii au trecut Nistrul dupa razboiul Tomshei. SADOVEANU O. VII 77. Cear zice Romantreaga cind sar vesti prin ea K o copila sclava ocupa mintea mea? ALECSANDRI T. II 208. ◊ Intranz. Alearga shi vesteshte imparatului despre cele intimplate. CREANGA O. A. 254. 2. A anuntza fapte care urmeaza sa se produca; a da de veste. Un ciine se insarcina sami vesteasca sosirea sculinduse iute de unde statea. HOGASH M. N. 65. Copoii vestesc apropierea vinetziului. ODOBESCU S. III 42. ♦ A anuntza cuiva sosirea unui vizitator. Intro zi aflinduma singura acasa imi vestira pe doamna Olga. NEGRUZZI S. I 49. ♦ A inlesni o previziune; a face sa se prevada; a prevesti. Adierile tot mai tari shi mai racoroase ale vintului vesteau ploaia. SADOVEANU O. IV 222. Dimineatza de vineri vestea o zi buna. REBREANU R. I 175. Iaca shi soarele rasare vestind o zi frumoasa. CREANGA O. A. 94. ◊ Refl. Sa vestit multa vreme ploaia dar norii sau dus. DUMITRIU N. 176. Soarele se ridicase din ceatza shi ziua parea a se vesti frumoasa. SADOVEANU N. F. 99. ♦ A prezice a prevesti a proroci. Batrinii... Trageau cu sortzii noaptea la luna SHi vesteau fetei mare noroc. ALECSANDRI P. I 21. Cum imi bate inima! Parcami vesteshte ceva. id. T. 133. Plopule de ce jeleshti? Au vro pacoste cobeshti Ori de moarte ma vesteshti? TEODORESCU P. P. 354. II. Refl. 1. Ashi face cunoscuta shi simtzita existentza sau prezentza ashi afirma prezentza. De departe se vestea uruitul motoarelor. DUMITRIU V. L. 111. Vara acelui an se vestea sub semnul ropotelor de grindina. C. PETRESCU R. 5. Florile se vesteau numai prin parfumul lor. NEGRUZZI S. I 236. Moartea cua sa cruzime se arata se vesteshte in fatza bietului bolnav. CONACHI P. 83. 2. (Invechit) A se afirma prin calitatzi deosebite; a deveni vestit cunoscut. [Sinanpasha] ajunse de trei ori mare vizir vestinduse mai presus de totzi capitanii turci in toate razboaiele ce purta. BALCESCU O. II 79. [Cirpaciul] sa vestit dibaci. PANN P. V. I 50. ♦ Tranz. A socoti pe cineva drept... a considera k...; a aprecia. Te vestesc de cel mai nerecunoscator din lume de om prost shi de nimic. GORJAN H. IV 94.