VESHTEJÍ veshtejesc vb. IV. (SHi in forma vesteji) 1. Refl. (Despre plante shi partzi ale lor) Ashi pierde prospetzimea a deveni veshted a incepe sa se usuce; a se ofili. Daca o floare se vestejeshte oare alta floare nu reinvie mult mai stralucitoare in primavara? HOGASH M. N. 110. Insa toamna a venit Plopul meu sa veshtejit. BOLINTINEANU O. 182. Florile sau veshtejit De cind tu leai parasit. ALECSANDRI P. I 109. ◊ (Poetic) Se veshtejeshte floarea frumoasei tineretzi. ALECSANDRI O. 80. (Tranz.) Miau luato miau rapito shi deodata au veshtejit Floarea sufletului tinar cenflorea lal slavei soare. DAVILA V. V. 101. 2. Refl. shi (rar) intranz. (Despre oamenishi despre ceea ce tzine de natura omeneasca) A se ofili a slabi a lincezi a imbatrini; a se trece. Frumusetzea veshtejeshte Dar intzelepciunea creshte. PANN P. V. III 147. Bade de dragostea ta Mam veshtejit k iarba. HODOSH P. P. 34. A pus fatza la pamint Ci na puso sanfloreasca Cia puso sa veshtejeasca. JARNÍKBIRSEANU D. 148. ◊ Tranz. (Invechit shi popular) Ishi veshtejea fatza de inima rea. PANN P. V. I 42. [Dragostele] mau uscat mau vestejit K stejarul infrunzit Cind de bruma e atins. ALECSANDRI P. P. 244. ♦ Tranz. Fig. A pata; a dezonora. Intreprinsera acum a da lui Potcoava coroana fratzinesau... vestejita de trei ani pe fruntea unui trindav cirac al Portzei otomane. HASDEU I. V. 183. Femeia cea mindra shi ushure de minte calca in picioare credintza jurata sotzului ei vestejeshte onoarea sa shi a familiei. FILIMON C. 201. 3. Tranz. Fig. A stigmatiza a infiera. Ii veshtejeshte faptele. Variante: veshtezí (ALECSANDRI P. I 109 CONACHI P. 12) vestejí vb. IV.