veshteji vb. IV. 1 refl. tr.fact. A deveni sau a face sa devina veshted; a (se) ofili a (se) ingalbeni; a (se) trece. Sau veshtejit salcimii shi salciile (STANCU). 2 refl. intr. Fig. (despre oameni sau despre partzi ale corpului lor) Ashi pierde fortza vigoarea vioiciunea a slabi; ext. a imbatrini a (se) trece. Cind era necajita... se veshtejea (K. PETR.). ♦ Fig. (despre sentimente insushiri etc. ale oamenilor) A scadea in intensitate ext. a disparea a pieri treptat; a inceta sa mai existe. Dispozitzia shi expansivitatea profesorului se veshtejira dintro data (GAL.). 3 tr. Fig. (calc dupa fr. „flétrir”) A stigmatiza a dezaproba a infiera. ♦ Fig. A dezonora a terfeli. • prez.ind. esc. shi vesteji (pop.) veshtezi vb. IV. /veshted + i; cf. shi fr. flétrir „a infiera”.