véshted (da) adj. Ofilit uscat. Mr. veashtid. Lat. viscĭdus „acru amar” (Cipariu Principii 395; Densusianu Hlr. 39; Iordan Dift. 119; REW 9271; cf. impotriva Pushcariu 1877) cf. sard. biskidu „rinced”. Semantismul presupune o faza intermediara „trecut stricat”. Der. din lat. *vescĭdus de la vescus „slabit” (Candrea Éléments 13; Pushcariu 1877; Philippide II 661; Rosetti I 172) nu pare preferabila. Der. veshteji (var. inv. veshtezi) vb. (a se ofili a se usca).