VESHNICÍE veshnicii s. f. (SHi in forma vecinicie) Faptul de a exista veshnic; spatziu sau timp cu o existentza veshnica; eternitate vecie. Nu de moarte ma cutremur ci de veshnicia ei. VLAHUTZA O. A. 45. Timpul mort shintinde trupul shi devine vecinicie. EMINESCU O. I 133. Tu care eshti pierduta in neagra vecinicie. ALECSANDRI P. I 119. ◊ Loc. adv. Pe (sau pentru) veshnicie = pentru totdeauna. Da poronca sai culce in casa cea de arama infocata k sa doarma pentru veshnicie. CREANGA P. 249. Vin’... K dea cum pe vecinicie TZie sufletul imi vind! ALECSANDRI P. I 10 ♦ Numar infinit (sau foarte mare); shir nesfirshit. In priviri citeam o vecinicie Deucigatoare visuri de placere. EMINESCU O. I 200. Varianta: vecinicíe s. f.