veshnicie s.f. I (exprima durata absoluta) 1 (adesea poet.) Timp infinit; (starea sau calitatea a) ceea ce este veshnic; eternitate vecie. Nishte umbre triste pe ecranul veshniciei! (IORGA). 2 (mai ales relig.) Durata care nu are nici inceput nici sfirshit care nu se supune nici unei determinari temporale; eternitate vecie. ♦ Ceea ce apartzine lui Dumnezeu ceea ce este de esentza divina; ceea ce este dat orinduit de Dumnezeu. Dumnezeu are veshnicia (SADOV.). II (exprima permanentza unui lucru a unei stari a unei actziuni a unei situatzii a unui sentiment etc.) (adesea exager. sau poet.) Durata care nu are sfirshit care este nelimitata in viitor; (starea sau calitatea a) ceea ce este veshnic; eternitate vecie. Zidirea shi tencuiala nu pot deshtepta sentimentul de veshnicie (CAL.). ◊ Loc.adv. Pe (sau pentru in) veshnicie = pentru totdeauna pe veci. O truda de chinuri neistovite ne ashteapta pentru veshnicie (RALEA) 2 (exager.; precedat de art. nehot. „o”) Perioada de timp foarte lunga; durata (care pare) nesfirshita interminabila. Dupa o veshnicie a ieshit doctorul (REBR.). • pl. i. g.d. iei. shi (inv. pop.) vecinictzie s.f. /veshnic + ie.