vers 1. Prozodie (2). 2. (In folc. rom.) se cunosc trei tipuri de v.: de 4 silabe (in folclorul copiilor) de 6 shi 8 silabe (in toate genurile). V. sunt de doua categorii: v. necantate (scandate insotzite sau nu de muzica) shi v. cantate. V. necantat (intalnit in: urari de Craciun shi anul nou urari la nunta la cununa* oratzii* shi colacarii descantece zicatori unele productzii ale copiilor) are urmatoarele caracteristici: inegalitatea k dimensiune accentele (IV) din vorbire coincid cu accentele metrice (III 1) silabele se grupeaza in picioare (1) metrice inegale binare* sau ternare*. V. cantat este catalectic* sau acatalectic*. In primul caz cand melodia o cere v. sunt intregite dupa norme traditzionale diferit dupa gen (I 3) shi epoca istorica cu „silabe de completare” (Brailoiu): incep intotdeauna cu silaba accentuata (ceea ce are k urmare lipsa tipului de fraza* muzicala anacruzica v. anacruza) accentele din vorbire coincid cu cele metrice silabele se grupeaza cate doua (ceea ce determina structura ritmica binara) sunt totdeauna izometrice (in cadrul unei piese versurile au aceeashi dimensiune); accentele metrice au aceeashi durata dar de intensitatzi variabile: pe prima silaba pe silaba 1 shi 3 (in v. hexasilabic) shi pe silaba 1 shi 5 (in v. octosilabic Bartók). pe silaba 3 shi 7 (Weigand) shi mult mai variate in strigaturile* de joc (Comishel). In timpul cantarii v. sufera unele amplificari: silabe de completare repetare interjectzie interioara inlocuire cu pseudorefrenul (v. refren) sau amputari (apocopa simpla sau dubla).