ventilatzie s.f. 1 (Operatzie de) racire a aerului dintrun spatziu inchis; aeratzie aerisire aeraj. 2 Sistem sau instalatzie de improspatare a aerului dintro incapere. 3 (fiziol.) Ventilatzie pulmonara = proces fiziologic de circulatzie a aerului prin caile respiratorii shi plamini realizat prin alternarea ritmica a inspiratziei shi respiratziei. ♦ (med.; shi ventilatzie asistata) Insuflare a aerului in aparatul respirator al unui pacient efectuata pentru a amplifica respiratzia spontana a acestuia atunci cind ea este insuficienta. ◊ Ventilatzie controlata = insuflare a aerului in aparatul respirator al unui pacient pentru a inlocui complet activitatea respiratorie a acestuia. • pl. i. g.d. iei. shi (inv.) ventilatziune s.f. /<fr. ventilation lat. ventilatĭo onis.