VENÍN (1) veninuri s. n. 1. Substantza toxica secretata de glandele unor animale (sherpi insecte sau arahnide) shi de unele plante k mijloc de atac sau de aparare ori preparata de om (din plante otravitoare). ♦ Fig. Rautate; dushmanie. 2. (Anat.; pop.) Fiere; fig. suparare mahnire necaz; furie. ◊ Expr. A face venin = a se supara foarte tare ashi face sange rau. A pune (cuiva) venin la inima = a face k cineva sa se supere foarte tare. Ashi varsa veninul = ashi manifesta supararea mania furia fatza de cineva. Lat. venenum.