vení (vin ít) vb. 1. A merge catre a se apropia de. 2. A sosi. 3. A se prezenta a face o vizita. 4. A se invoi a cadea la invoiala. 5. A asheza a potrivi. 6. A se afla a fi situat. 7. A purcede a proveni. 8. A se umfla a creshte apa unui riu. 9. A se potrivi. 10. A izvori a emana. 11. A trece a se transmite. 12. A interesa a privi. 13. A se produce a se face. 14. A se deshtepta a se manifesta. 15. A avea dispozitzie a avea chef. 16. A se petrece a se intimpina. 17. A surveni a ataca. 18. A ieshi. 19. (Popular cu dupa) A accepta o tinara in casatorie. Mr. vin vińu vinit vinire megl. vin(iri) istr. viru. Lat. venῑre (Pushcariu 1887; REW 9200) cf. vegl. vener it. venire prov. fr. sp. venir cat. vindre port. vir. Der. venire s. f. (venita; sosita); venit s. n. (venire; sosire; cishtig renta); venitura s. f. (aluviune; venetic); viitor adj. (care vine; s. n. timpul care urmeaza prezentului) var. inv. viitoriu format pornind de la subj. sa viu sa vie k puitor < pune; viitorime s. f. (posteritate); viitorie s. f. (inv. viitor); viitura s. f. (venire; umflare creshtere apei). Din rom. provine rut. wenit „renta” (Miklosich Wander. 20). Der. neol. conveni vb. v. mai sus; contraveni vb.; contraventzi(un)e s. f.; deveni vb.; interveni vb.; interventzi(un)e s. f.; preveni vb.; prevenientza s. f. (atentzie); prevenit s. m. (acuzat); prevenitor adj. (atent); preventiv adj.; preventziune s. f. (inchisoare preventiva); proveni vb.; provenientza s. f.; supraveni vb.; reveni vb.