velocitate sf [At: FILIMON, O. II, 185 / Pl: ~tăți / E: lat velocitas, -atis, fr vélocité, it velocità] (Rar) 1 Agilitate (1). 2 Rapiditate. 3 (Muz) Rapiditate în maniera de a cânta la un instrument muzical.

velocitate s.f. Repeziciune, iuțeală; agilitate. ♦ (muz.) Agilitate, rapiditate în felul de a cînta la un instrument. • /<it. velocità, fr. vélocité, lat. velocĭtas, -atis.

VELOCITÁTE s.f. (Rar) Repeziciune, iuțeală; rapiditate. [< lat. velocitas, cf. fr. vélocité, it. velocità].

VELOCITÁTE s. f. repeziciune, iuțeală; agilitate. (< fr. vélocité, it. velocitá)

*velocitáte (livr.) s. f., g.-d. art. velocitắții

velocitáte s. f., g.-d., art. velocității

VELOCITÁTE s. v. iuțeală, rapiditate, repeziciune, viteză.

velocitate s. v. IUȚEALĂ. RAPIDITATE. REPEZICIUNE. VITEZĂ.

velocitate (< it. velocitá „viteză, iuțeală”; fr. vélocité; germ. Geläufigkeit), termen ce desemnează capacitatea unui interpret de a executa cu mare agilitate pasaje de extremă dificultate tehnică. Această însușire a fost deosebit de prețuită și cultivată în sec. 19. A rămas faimoasă culegerea de studii pentru pian Die Schule der Geläufigkeit (L’Etude de la vélocité) de Carl Czerny. Con velocità, indicație ce recomandă execuratea unui fragment muzical în viteză sporită.