VEGHÉRE vegheri s. f. Actziunea de a veghea; veghe (1). Topita de veghere bunica toarce toarce Cu mintzile paiurea catind la foc pierduta. IOSIF PATR. 11. Fetzishoara ei palida de veghere. EMINESCU N. 59. Sau dus zilele babei shi noptzile vegherii. ALECSANDRI P. A. 117. ◊ Fig. Strashnica vegherea vremii cu nimic no amageshti. Dupa anii dushi in neguri nu te mai uita cu jale. VLAHUTZA O. A. I 34. ♦ (Rar) Paza straja; veghe (2). Dar cit va bate iniman mine Eu in veghere la luptaoi sta. ALECSANDRI P. A. 99.