vegeta vb.I. intr. 1 (despre plante) A trai a creshte a se dezvolta. 2 Fig. (despre oameni) A duce o viatza obscura lipsita de activitate de perspective; a trai fara a realiza nimic fara a avea o activitate dinamica. La adinci batrinetze vegeteaza intrun ungher (CAR.). ◊ Ext. Bizantzul a vegetat timp indelungat sub stapinirea turceasca (HEL.). ◊ Fig. Unele cuvinte au ieshit din circulatzie dupa ce au vegetat citva timp (PER.) • prez.ind ez. /<fr. végéter it. vegetare lat. vegetare.