VEDÉNIE vedenii s. f. 1. Faptul de a vedea lucruri care nu exista in realitate; oameni sau obiecte care cei cu imaginatzia tulburata au impresia k le vad in fatza lor; viziune halucinatzie naluca. In una din noptzile lui de suferintza... a avut o vedenie. SADOVEANU E. 220. Deodata Pisicutza k ingrozita parca de o vedenie fioroasa se opri k trasnita din mers incepu a sforai shi a se smunci indarat. HOGASH M. N. 93. Vedenii nedeslushite shiruri rupte shi incilcite vorbe stinghere shi sfarimaturi de idei scapau in invalmashagul haotic dintre timplelei fierbintzi. VLAHUTZA O. A. I 101. ◊ Fig. Gorica.. le momea cu vedenia unei vietzi ushoare shi bogate. M. I. CARAGIALE C. 56. ♦ Fiintza care apare in mod nedeslushit sau care sperie prin aspectul ei ciudat. Pe cararea strimba venira spre mine fara sunet de pashi doua vedenii. Un caprior shi perechea. C. PETRESCU S. 20. Calul vedenie muta Cu coama de vinturi batuta Stan noaptea cu neguri de paza Lui Gelu. COSHBUC P. II 32. 2. Imagine reprezentare. SHleahticii auzisera un nume care incepea sa fie groaznic shi aveau vedenia ticaloshiilor shi pradaciunilor tatarashti. SADOVEANU O. VII 96. 3. (Popular) Faptul de a vedea; vedere. SHii arata copiii la a caror vedenie Maica Domnului se ingretzosha. SHEZ. V 36.