vecie s.f. 1 (bis.) Existentza (veshnica) de dupa moarte; eternitate veshnicie (inv.) vecuire. Omul trebuie sa traiasca mai mult pentru vecie decit pentru lume (MARC.). ◊ Loc.adj. De vecie = veshnic etern. ◊ Loc.adv. In (ori pina in) vecie = a) in eternitate; b) (in constr. neg.) niciodata. 2 Durata nelimitata in viitor. Fiind shi tu un calator care inaintezi catre vecie (MARC.). ◊ Loc.adj. adv. Pe vecie = a) (in mod) veshnic etern; b) pe termen nelimitat pe viatza. ◊ Expr. A inchide ochii (ori a adormi) pe (sau pentru) vecie = a muri. A dormi (sau a zacea a fi dus) pe (sau pentru) vecie = a fi mort. 3 Durata fara inceput shi fara sfirshit; ceea ce nu se supune nici unei determinari cronologice. Noapte tu eshti sclava neagra a veciei (VLAH.). ◊ Loc.adv. De vecie = a) din totdeauna; b) (in constr. neg.) niciodata. ◊ Exager. Procesele acestea dureaza o vecie (GOLO.). ◊ Fig. Din noaptea amintirii o vecientrega scoate (EMIN). • pl. i. g.d. iei. /veac + ie.