VAZ s. n. 1. Unul dintre cele cinci simtzuri cu ajutorul caruia se percep imaginile; insushirea de a percepe imaginile; vedere. ◊ Loc. prep. In (sau invechit la) vazul... = in ochii... in fatza... fatza de... de fatza cu... Il vom judeca dupa legile tzarii shil vom spinzura in vazul tuturora. GANE N. II 84. Acolo la vazul oshtii intrege se inaltza steagul cel mare al tzarii. HASDEU I. V. 141. Lucrurile se faceau in vazul lumii. BOLINTINEANU O. 252. ◊ Expr. Ai lua (cuiva) vazul v. lua (II 3). 2. (Invechit) Punct de vedere;conceptzie. In sfirshit sa nu uitam shi vazul politic. BALCESCU O. II 41. 3. (Invechit in expr.) Cu (sau fara) vaz = cu (sau fara) nume bun cu (sau fara) reputatzie buna; cu (sau fara) vaza. In case familiare cu vaz bun nul primesc. PANN P. V. II 114.