VÁTRA vetre s. f. 1. Un fel de platforma inaltzata amenajata in tinda caselor tzaraneshti care se face focul pentru a pregati mancarea; parte plana din interiorul cuptorului (de paine) sau al sobei care sustzine cuptorul sau soba in afara shi care se poate shedea sau dormi. ◊ Expr. A imbatrani in vatra = a ramane fata batrana nemaritata. A ramane cu sluta in vatra = a nushi putea marita fata. A cloci pe vatra = a lenevi (la caldura) a trandavi. A cadea cuiva in vatra = a fi oaspete nepoftit shi suparator al cuiva. ♦ Parte a forjei in care se depoziteaza shi unde arde combustibilul; partea inferioara din interiorul unui cuptor metalurgic care se ashaza materialele care trebuie incalzite sau topite. 2. Locuintza ashezamant stabil camin casa (parinteasca). ◊ Loc. adj. De vatra = care shia facut gospodarie shi sa statornicit intrun loc. ♦ Loc de bashtina de origine. ◊ Expr. (Ieshit din uz) A lasa (un ostash) la vatra = a elibera (un ostash) dupa terminarea stagiului militar. ♦ Cuib al unui animal salbatic cu puii in el. 3. Locul principal central al unei ashezari al unei instalatzii etc.; locul care sa cladit ceva care se construieshte sau unde se ashaza ceva. ◊ Vatra satului = suprafatza de teren care se intinde satul. 4. (Pop.) Portziune de pamant pe un camp care se deosebeshte de restul locului printro vegetatzie diferita sau prin absentza vegetatziei. Cf. alb. vatre.