VATÁF vatafi s. m. I. (in trecut) 1. Supraveghetor al argatzilor shi al feciorilor de la o moshie boiereasca; logofat (3). Dar conac boier vataf Noua zau nu ne lipseshte! BENIUC M. 62. Am ieshit cu tata... shi cu vatafii noshtri mai mult intro plimbare. GALACTION O. I 50. Stanica este vataf la moshia lui Manoil. BOLINTINEANU O. 411. 2. Capetenie de ostashi conducator al unui anumit grup de dregatori de slujbashi sau de oshteni ai domniei [imparatul] a chemat pre vataful curtzii. ISPIRESCU E. 3. Vataful curtzii ne ieshi inainte la scara cu luminari apoi ne introduse in casa la domnul Catargiu. BOLINTINEANU O. 282. Tot mare doi fratzi; Sarmanii legatzi... Dar cinei ducea? Armash Dragomir Vataful Costin Oameni de domnie De lamparatzie. PASCULESCU R. P. 214. Vataful divanului = boier insarcinat cu convocarea divanului. Vataf de agie = sheful politziei. Vataf de plai = shef al plaieshilor care pazeau un plai sau o trecatoare. Vataf de hotar = shef de strajeri de graniceri. Vataf de plasa = functzionar administrativ care conducea o plasa. Caragea la numit vataf deplasa la Closhani. GHICA la CADE. 3. Persoana care avea sub ordinele sale un anumit numar de oameni; conducator shef. Alesera chiar din rindurile manualilor shi carutzashilor pe cei mai spatoshi mai pornitzi pe bataie shi pe petreceri i facura vatafi. PAS L. II 255. Era tovarash cu Temistocle vataf de hamali. BART E. 322. II. 1. Capetenie a calusharilor a colindatorilor etc.; cel care conduce alaiul unei nuntzi. Da intocmirea unei tovarashii [de colind] se invoiesc shi asupra celui ce va fi capetenia vataful sau judele cirdului. PAMFILE CR. 36. Vataful a dat semn din steag SHiatunci pornira totzi shireag incetinel. COSHBUC P. I 57. 2. SHef al unei echipe de pescari; ataman. Fiecare [ashezare de pescari are] cite un ataman sau vataf cu mai multe ajutoare. ANTIPA P. 359. SHade vere shade draga Cincizeci de nevodari Patruzeci de lopatari Doisprezece vatafi mari. PASCULESCU L. P. 175. Variante: (rar) vatág (I. IONESCU D. 117) vatásh (ODOBESCU S. I 73 BIBICESCU P. P. 359) vatáv (SLAVICI N. I 99 MARIAN NU. 215) s. m.