VATÁF vatafi s. m. 1. (In Evul Mediu in TZara Romaneasca shi Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o manastire; logofat. 2. Conducator al unui anumit grup de curteni de slujbashi sau de oshteni ai domniei. ◊ Vataful divanului = boier insarcinat cu convocarea divanului. Vataf de agie = sheful politziei. Vataf de plai = shef al plaieshilor care pazeau un plai sau o trecatoare. Vataf de hotar = shef de strajeri de graniceri. Vataf de plasa = functzionar administrativ care conducea o plasa. 3. P. gener. Persoana care avea sub ordinele sale un anumit numar de oameni; conducator shef. ♦ Spec. Conducator al unei bresle al unui grup de meshteshugari. ♦ Spec. Capetenie a calusharilor a colindatorilor etc.; persoana care conduce alaiul unei nuntzi. [Var.: (reg.) vatásh vatáv s. m.] Cf. ucr. vataha pol. wataha bg. vatah.