vataf m. (pl. vatashi) 1. cioban care pazeshte stana: cu noua ciobani shi cu vataful zece POP.; 2. mai mare peste: unde nu este pisica shoarecii vataf ridica PANN; 3. ingrijitor de curte domneasca sau de moshie boiereasca: imparatul avea un vataf de curte POP; 4. inspector de tzigani: (vataful) veni cu garbaciu indata shii goni pe totzi la cort PANN; 5. conducatorul celor ce prepara festivitatzile unei nuntzi tzaraneshti; 6. sensuri arhaice: a) capitan peste cinci sute de oshteni (numit in urma ceaush): vataf de aprozii de vanatori BALC; b) subprefect de plaiu (in opozitziune cu zapciu): vatashii plaiurilor shi zapcii plashilor. [Turc. VATTAS cioban: variantele vataf vatah vatav vatash vataj sunt deduse din pl. vatashi; termen primitiv pastoral sinonim cu baciu apoi generalizat pentru capetenie in genere (shi in special militara)].