vataf s.m. 1 (in Ev. Med. in TZarile Rom.) Conducator al unui grup de dregatori de curteni de slujbashi sau de oshteni ai domniei (avind atributzii administrative militare judecatoreshti). ◊ Mare vataf sau marele vataf = conducatorul vatafilor. Vataful divanului = boier insarcinat cu convocarea divanului. Vataf de agie = sheful politziei. Vataf de plai (sau de plaieshi) ori vataful plaiului = shef al plaieshilor care pazeau un plai sau o trecatoare care avea sarcina sa incaseze vamile sa controleze marfurile care intrau sau iesheau din tzara. Vataf de hotar (sau de granitza) = shef de strajeri de graniceri. Vataf de plasa = functzionar administrativ care conducea o plasa a unui judetz. Vataf de tzigani domneshti = vataf care avea sarcina de a stringe birul de la tzigani shi de a judeca pricinile marunte dintre tziganii domneshti. 2 Comandant al unor grupuri mici de curteni organizatzi in cete de la curtea unui boier sau de la o manastire; administrator al unei moshii (boiereshti); logofat. 3 Conducator shef (al unei organizatzii al unei asociatzii de meseriashi sau de negustori al unei institutzii etc.). ♦ Spec. Conducator al unei bresle al unui grup de meshteshugari. ♦ Gener. Persoana avind sub ordinele sale un anumit numar de oameni; conducator shef. 4 Cioban care conduce o stina. 5 SHef al unei echipe de pescari. 6 Persoana care conduce calusharii colindatorii etc. sau alaiul unei nuntzi traditzionale. • pl. i. shi (inv. reg.) vatash vatav s.m. /cf. pol. wataha bg. ватах ватаф (ин) ucr. ватага „ceata multzime”.