VÁRGA (1) vergi (2) vargi s. f. I. 1. Nuia lunga subtzire shi flexibila taiata de obicei dintro ramura dreapta de arbore. ◊ Expr. (Adesea adverbial) A tremura varga (sau k varga) = a tremura foarte tare din tot corpul (de frica sau de frig). (A fi) varga lui Dumnezeu = (a fi) foarte rau aspru crunt. ♦ (La pl.) Manunchi de betze taiate egal cu care se aplicau in trecut pedepse corporale. ♦ Lovitura aplicata cuiva cu varga (I 1); urma lasata pe corp de o astfel de lovitura. ♦ Batz de unditza. ♦ Vergea cu care se incarcau in trecut pushtile shi cu care se curatza tzeava pushtii. ♦ Bagheta. ♦ Vergea subtzire de metal. 2. Compus: (Bot.) vargaciobanului = a) planta erbacee cu tulpina shi ramurile tzepoase cu flori liliachii dispuse in capitule (Dipsacus silvester); b) scaiush; vargadeaur = splinutza (Solidago virgaurea). II. (Pop.) Dunga (in special la o tzesatura). Lat. virga.