VALTRÁP, valtrapuri, s. n. Pătură de postav sau de alt material, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului sub șa; cioltar. În sania de piață, cu valtrap și cu zurgălăi, cu cai purtînd tuiuri roșii în frunte... veneau cei patru Bălcești. CAMIL PETRESCU, O. I 500 Ridică valtrapurile din spinarea calului. ARDELEANU, D. 277. Dricul intra în curte, înhămat cu șase cai... cu trupurile îmbrăcate în valtrapuri negre, găitanate cu fir. MACEDONSKI, O. III 98. – Variantă: valdráp (CARAGIALE, O. I 375) s. n.