valtoáre valtori s.n. 1. Vartej. 2. Piua. Instalatzie traditzionala care functzioneaza pe principiul hidraulic utilizat pentru spalarea shi limpezirea textilelor de mari dimensiuni (SHainelic 1986). Constructzie de forma conica realizata din bushteni in care se roteshte un curent puternic de apa (Viman 1989). Apa se capteaza dintrun rau de munte shi este drenata catre valtoare cu ajutorul unei ecluze asfel incat debitul apei poate fi reglat periodic in functzie de cantitatea precipitatziilor din fiecare sezon. Prin caderea apei in cuva de bushteni postavurile cergile tzolurile sunt spalate shi indesate. In Maramureshul istoric in 1957 in satul Budeshti erau 14 valtori in Sarbi 10 valtori iar in Calineshti 11 (Dancush 1986: 93). In Chioar: in Chiuzbaia Ciocotish Copalnic Fanatze Preluca Noua Boiu Mare SHisheshti SHindreshti. „Mandrutza de la valtori / Dami guritza de trei ori” (Viman 1989: 507). Lat. *voltoria (< volotus; Pushcariu DEX).