validare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~dari / E: valida] 1 (Jur) Recunoashtere a legalitatzii unui act a unei actziuni juridice a unei alegeri Si: (rar) validitare (1) (inv) validatzie. 2 Recunoashtere a justetzii unui argument a unei ipoteze etc. Si: (rar) validitare (2). 3 Confirmare a temeiniciei unei demonstratzii a unei teorii etc. Si: (rar) validitare (3).