vále f. pl. vaĭ (lat. vallis it. sp. pg. valle pv. fr. val). Mare adincatura intre muntzĭ orĭ intre dealurĭ: vaile Carpatzilor valea Dunariĭ. Pripor scoborish: incet cu calu c’aicĭ e vale. Vale a lacramilor a plingeriĭ regiune a nenorociriĭ fatza de alta maĭ fericita (de ex. fatza de paradis). La vale in scoborire (pe un drum de uscat orĭ pe un riŭ): e ushor de mers la vale plutele merg pe Siret la vale pina la Galatzĭ. Maĭ jos de: Galatziĭ sint la vale de Braila. De vale V. devale. Caleavalea asha maĭ merge se poate e admisibil: sa ma duc calare calea valea. Dar pe jos e greŭ! Ce maĭ la deal la vale? ce sa maĭ perdem timpu ce sa maĭ vorbim in zadar: Ce maĭ la deal la vale: pune masa! Greŭ la deal raŭ la vale e greŭ shi asha shi asha. A lua la vale (dupa un vechĭ obiceĭ de a duce pe cineva la riŭ shi al muĭa in apa) a lua de sus a lua in ris a considera inferior: nu te lasa sa te ĭa la vale!