valdez s.m. (bis.) Membru al unei secte fondate la sfîrșitul sec. 12, care propovăduia o lume bazată pe preceptul sărăciei și refuza să accepte misa, credința în transsubstanțiere, ideea purgatoriului, cultul sfinților etc. și care a aderat apoi la Reformă. • pl. – i. /<it. valdese; cf. nm. pr. Pierre Valdais, fondatorul sectei.